Carpe diem!

   Timpul. Dusman sau aliat. De tine depinde cum il folosesti, cui il oferi. Sa ne imprietenim cu secundele, cu fiecare clipa, sa invatam ca ACUM conteaza. 
Nu avem timp; asa ne spunem mereu dar ne-am intrebat oare cate ore pretioase din viata le-am pierdut facand sau gandind lucruri fara valoare. Important este sa nu ne pierdem speranta ca mai avem timp. 
   
   Sunt seminte pe care cineva le-a sadit acum zece ani si abia acum au incoltit. Pentru ca noi am uitat sa le udam. Dumnezeu ne trimite mereu oameni, situatii care ne reamintesc de semintele ce stau amortite sub pamant. Sa aducem apa plina de Viata si acolo vor rasari lastari.

   Este greu sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, dar timpul ajuta. Cu fiecare zi descoperi altceva la tine, altceva la ceilalti. Fiecare descoperire este o caramida pe care o asezi la casuta sufletului tau. Construieste-ti o asfel de casuta care sa te apere de furtuni, de soarele dogoritor, de viscole. 
   
   Avem timp pentru schimbare, avem timp sa fim oameni, avem timp sa iubim, sa daruim, sa ne rugam, sa ne bucuram de fiecare zi. Trecutul sa ne fie profesor, iar viitorul o enigma. Stii de ce ai luat calificative proaste la scoala vietii? Ca sa tintesti sus. 
  
    Inima nu cunoaste coordonate temporale. Doua inimi pot fi impreuna si dupa zeci de ani. Mintea este cea care creeaza ziduri. Iubirea divina este vesnica, iubirea pe care o primim pe pamant de la oameni este o farama de manifestare dumnezeiasca. Suntem atat de departe de bine incat pacea, smerenia, bunatatea ni se par niste nebunii. ''Firescul'' actual e alcatuit din naturaletea cu care le platim celorlati cu aceeasi moneda, din inflacararea cu care ne cerem drepturile, din zgomot, agitatie, stres. 

   De ce ne grabim? Incotro alergam pe pamant fara oprire? Am uitat sa reflectam, sa facem popas. Vom gasi fericirea cand ne vom opri din fuga si vom privi in noi insine si in jurul nostru.

   

Abecedar

Îți amintești?

Obrajii ca piersicuţele,

Ochii care-ți licăreau a uimire, 

Bretonul tuns perfect cu slipiri de aur.

Țineai mânuța cuibărită în mâna mamei,

Cămășuța indigo îți dansa cu vântul fin,

Sub pașii tăi primele frunze țeseau etern covor.

Aripi de fluturi îți împleteau cordeluță de dantelă.

În piept ricoșa murmurul colegilor de clasă.

Pe bancă se odihnea o crizantemă,

Când ai îmbrățișat Abecedarul cu mâinile catifelate

Inima se zbatea ca aripile unui albatros fricos.

Taina cărții te-a învăluit îndată,

Sfios simțeai că acolo zace cel mai mare mister.

Cu degetele ai descris cercuri în chip de literă

Odată vor prinde viață și vei citi un cuvânt întreg.

Ai ajuns acasă cu o crizantema albă în mâna dreapta

Abecedarul era ferecat în ghiozdanul din spate

Și ți-ai întrebat mama: 

Ce înseamnă floare presată?

Smaraldul nu straluceste in Corfu

Dupa aproape doua saptamani de la incheierea concediului impresiile ti se sedimenteaza si le dai frau liber. Pana acum ai fost buimac, nu-ti explicai durerile musculare, oboseala constanta indiferent ca dormeai o duminica intreaga. 

E ironic cum in prima saptamana de la venirea in tara ceilalti masoara reusita concediului tau dupa coloritul pielii. Dar e greu sa le explici ca doar amintirile raman iar bronzul se duce cand da prima ninsoare.

 Cainii din Corfu adora la fel de mult ca cei din Bușteni biscuitii Oreo iar Bogdan stie asta, pisicile maidaneze corfiote vin sa le mângâi cand le chemi, peisajele grecesti sunt mai aride; vegetatia de acasa te faci sa multumesti cerului ca te-ai nascut intr-o tara asa verde. 

Pana si in mancare simti poporul: feluri uscate, usturoiate, piperate, uleioase. O daaaa, uleioase si grele ca munca asidua a culegatorilor de masline. Oare de ce in Grecia, productiile specifice sunt amarui sau acre? 

Micile detalii sunt tocmai cele pe care nu le dai usor uitarii: Sophie si Margot care traiesc in Franta, calatoresc cu parintii pe locurile din spatele tau si sunt atat de volubile incat tot zborul iti intind papusele printre scaune; batranelul de pe insula care face cel mai bun porumb copt, ti-l unge cu o pasta cleioasa de unt, presara un strat de sare si tu il mananci pe sezlog si nu știi daca e porumbul mai bun in Grecia sau vanzatorul are maini fermecate; afli ca poti manca cartofii prajiti dintr un vas de aluminiu cu toarte si ca trebuie sa ajungi in sate fantoma ca sa ceri lamb chops care nu au pic de gust de lamb; cei mai stufosi hibiscusi si leandri cresc pe un sol calcaros; la prima plimbare cu vaporasul ai un insotitor de bord al carui tatuaj de pe toata lungimea gambei te face sa realizezi ca libertate este ceea ce simti pe mare. 

Cunosti un cuplu de profesori nemti trecuti de 50 de ani care are mai multa vitalitate decat aveai tu la 9 ani. Afli ca tinerii italieni sunt galagiosi si atat de curajosi... traiesc dupa deviza "Carpe diem!" si conduc de dimineata pana seara scutere inchiriate lasand in urma plete in vant, miros de motorina si tipete de bucurie. Descoperi ca britanicii sunt cu adevarat mari consumatori de alcool si ca accentul din vorba ii face sa fie foarte roiali indiferent de gesturi, ca rusoaicele beau bere si vodca chiar daca afara sunt 35 de grade la umbra si tu ai neaparat nevoie de apa cu zahar. Si una peste alta, intalnirea cu fel si fel de oameni ramane cea care iti condimenteaza vacanta. 

Cat de nonsalant sa fii sa spui ca ghid: acesta este cel mai important oras: are supermarketuri, banci si... doctor. 

Bătrâna

În ziua în care a murit m-am bucurat în sinea mea și ca orice copil sincer și vorbăreț am avut grijă să afle și mama. Nu-mi amintesc ce mi-a zis dar palma ei mi-a nimerit obrazul ca un fulger de am simțit în același timp căldură, înțepături și durere năvălind spre tâmple.

O puseseră în albie să o scalde pentru ultima dată. Avea pielea albă ca laptele, lemnul albiei era alb ca fildeșul, apa era albă ca ceața. Era vânzoleală mare în casă. Ieșeau și intrau pe uși. Aveau fețele posace și mă întrebam cum puteau să pregătească înmormântarea cu atâta suferință adunată în priviri. Bunicul, fiul ei, era cel mai afectat.

Vârtopeanca și baba Tioc au păzit-o două nopți. Eu nu am stat cu ele și am crezut ca mai și dorm peste noapte căci eu nu rămăsesem nicicând o noapte întreagă nedormită și nu îmi închipuiam că se poate. Fiind doar un pat în odaie, iar acolo zăcea străbunica mea, credeam ca dorm cu rândul lângă ea. M-a înfricoșat gândul de a dormi lângă moartă și mult timp am crezut ca baba Tioc e cea mai aprigă femeie. Și acum mă pătrund ochii ei negri de corb, adânciți în orbite. Mi le amintesc pe bătrânele cum stăteau, în după-amiezile de toamnă, pe bancă sub nuc și mâncau struguri. Toate trei mergeau în baston, acel baston care pe atunci pentru mine nu era un semn al neputinței ci un dușman.

Bunicul i-a plătit vămile cu monede argintii la fiecare răscruce de drumuri. Ce anotimp era nu mai știu, dar pământul era atât de uscat și nisipos că nu puteam deosebi bănuții aruncați în colbul gros. Însă copiii satului își înfigeau degețelele cu unghii murdare și ciuguleau tot ce le sclipea ca niște puișori care aleg de țărână boabele de porumb. Bunica i-a făcut pomeni, mama îi coace cozonaci cu stafide și vișine.

Bătrâna mă credea o fetiță sălbatică și neastâmpărată căci îi strâgeam în curte pe toți copiii de pe uliță și ne inventam fel și fel de jocuri. În ochii ei, jocul nostru era un fel de a lăsa vraiște în urma noastră, într-o gălăgie în care numai noi cei mici ne înțelegeam. Ne gonea cu același baston îndreptat ca un trident care devenise furia și spaima copilăriei mele.

M-au învățat să fiu darnică și miloasă dar felul în care bătrâna mă chema de trei ori pe oră să îi aduc apă de băut mă scotea din sărite. Nu pricepeam ce sete are, ce febră îi usca traheea. Grija mea era jocul, pe când ea zăcea în pat.

Am plâns o zi întreagă când mi-a strâns toată îmbrăcămintea din coșul de rufe. Mă schimbam des. Și de patru ori pe zi. N-am crezut nicio clipă că acel batic uitat în coșul din plastic albastru e al țigăncii care își umpluse sacul cu hainele mele și plecase prin cine știe ce sate să mi le vândă pe un ciur de mălai. Fusese mâna bătrânei mele.

Chipul ei îmi e la fel de șters ca o fotografie din anii 20 plouată, mucegăită și apoi arsă de soare. Trebuie să fi fost o femeie frumoasă. Bunicul și surorile lui sunt bine clăditi cu trăsături blânde. Bunica o laudă și acum că era muncitoare. O chema Maria.

Ultima zi!

Si tu poti face un copil fericit!

The importance of being a Reader (Sau cum sa fii inteligent: Citeste o carte!)

This time I've decided to discuss a little bit about the benefits of being a Reader. Before starting I would like to mention my decision of writing in English. I noticed that yesterday I had some visitor from countries where English language is spoken. Therefore, from time to time I will post in English in order to expand my audience. I will try, probably, some post in Italian. We will see how things work :)

So, books! Many of us use them only to decorate their living-rooms: 'Look, I have a book-store! I am smart!', for others they cease to mean something from the day they leave their university/college aaand a small segment does love them, would get lost in the activity of reading for hours. Reading becomes simply a splendid way of spending time. How can I motivate this choice? I simply understand them because I am one of them and I am a proud one. I simply would advice anyone to take into consideration from time to time to open these magic gates to information, adventure, fantasy. I am a Reader and  if you don't like books I might understand you although they covers subjects for any taste. But, yes, we live in this tremendous era of speed. There is no time for reading. Yet, if you  have no motivation you can try scanning newspapers, magazines. Or, if you are a web fan don't forget you can find a wide variety of articles and books in electronic format or try also e-reading on your mobile device, I-pad etc.

 I will enumerate bellow some of the advantages that readers enjoy. They:

• are better informed. Many children have to face the cruelty of bulling but, hey! stay as envious as you you can but reality is that a children who reads will always be smarter;
• develop skills in verbal communication by adding a boost to their vocabulary. There is no surprise that they are more involved in discussions, they use a wide range of words;
• learn how to stay silent and calm; they understand the meaning of being a listener. The activity of reading makes you understand that in a discussion you have to be also patient, you must let your recipient to express himself, 
• can travel do different places with the speed of light just by using their imagination. They discover new civilizations, customs, habits.
• develop their senses. One, while reading, can taste that delicious pudding, can smell the flavor of cinnamon , can touch the jelly-fish texture, can hear the noise made by spoon in the bowl and above all he sees it on the table with steams coming out as it was recently poured in the ceramic bowl;
• are more optimistic. You will asks: 'What is all the fun in reading a book? It's only a boring activity!' I totally disagree because reading influences your brain in an invisible way, yet a crucial one. It is as if you are a having a good laugh or you are playing basketball. If you enjoy the story from book, hormones like serotonin and endorphin are released. Watching a soap-opera or the broadcast has a negative influence upon brain cells. Bad hormones start to operate. This is a major problem for people constantly and daily connected or addicted to watching TV. I am interested in a small debate regarding the negative impact of television on our behavior and I will write these days my opinion. Stay tuned on blog ;) 
• know and understand better others. They become more sympathetic; they react with empathy because readers are more accustomed with different behaviors;
• react faster because they already faced indirectly a situation in one of the hundreds of books they read.

Probably I did not cover all reasons why someone should become a reader but I hope that my intention will make a change. 

My advice for today: Finish working-day! Go home and before pushing the turn-on button of your TV remote control please consider the choice of holding a book in your hands.  It waits for you, it is eager to let itself open, discovered. Smell its pages, feel the passion inside of it, live the adventure depicted, give your brain a dose of knowledge! Let your imagination work! Read a book!