vineri, 29 mai 2015

Carpe diem!

   Timpul. Dusman sau aliat. De tine depinde cum il folosesti, cui il oferi. Sa ne imprietenim cu secundele, cu fiecare clipa, sa invatam ca ACUM conteaza. 
Nu avem timp; asa ne spunem mereu dar ne-am intrebat oare cate ore pretioase din viata le-am pierdut facand sau gandind lucruri fara valoare. Important este sa nu ne pierdem speranta ca mai avem timp. 
   
   Sunt seminte pe care cineva le-a sadit acum zece ani si abia acum au incoltit. Pentru ca noi am uitat sa le udam. Dumnezeu ne trimite mereu oameni, situatii care ne reamintesc de semintele ce stau amortite sub pamant. Sa aducem apa plina de Viata si acolo vor rasari lastari.

   Este greu sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, dar timpul ajuta. Cu fiecare zi descoperi altceva la tine, altceva la ceilalti. Fiecare descoperire este o caramida pe care o asezi la casuta sufletului tau. Construieste-ti o asfel de casuta care sa te apere de furtuni, de soarele dogoritor, de viscole. 
   
   Avem timp pentru schimbare, avem timp sa fim oameni, avem timp sa iubim, sa daruim, sa ne rugam, sa ne bucuram de fiecare zi. Trecutul sa ne fie profesor, iar viitorul o enigma. Stii de ce ai luat calificative proaste la scoala vietii? Ca sa tintesti sus. 
  
    Inima nu cunoaste coordonate temporale. Doua inimi pot fi impreuna si dupa zeci de ani. Mintea este cea care creeaza ziduri. Iubirea divina este vesnica, iubirea pe care o primim pe pamant de la oameni este o farama de manifestare dumnezeiasca. Suntem atat de departe de bine incat pacea, smerenia, bunatatea ni se par niste nebunii. ''Firescul'' actual e alcatuit din naturaletea cu care le platim celorlati cu aceeasi moneda, din inflacararea cu care ne cerem drepturile, din zgomot, agitatie, stres. 

   De ce ne grabim? Incotro alergam pe pamant fara oprire? Am uitat sa reflectam, sa facem popas. Vom gasi fericirea cand ne vom opri din fuga si vom privi in noi insine si in jurul nostru.